Un salariat al Complexului Energetic Oltenia rememorează, într-o postare pe rețelele de socializare, cum a evoluat Termocentrala Turceni în ultimele patru decenii: de la o perioadă în care unitatea avea în funcțiune mai multe blocuri energetice și se construiau noi capacități, până la situația de astăzi, când mai funcționează un singur grup pe cărbune.
Ion Vîlceanu povestește că s-a angajat la Termocentrala Turceni pe 11 februarie 1983, la Secția Exploatare Cazane. La acel moment, în funcțiune erau blocurile energetice 1, 2, 3 și 4, iar muncitorii lucrau intens la montarea blocului 5.
Ulterior au fost construite și puse în funcțiune blocurile 6 și 7. Pentru blocul 8 fusese gândită o soluție tehnică diferită, cu o turbină și două cazane. În 1989, însă, lucrările au fost oprite, iar investiția aproape finalizată a ajuns, în cele din urmă, să fie demontată și valorificată ca fier vechi.
De atunci, declinul termocentralei a continuat.
„A urmat scoaterea din exploatare și darea la fier vechi a blocului energetic nr. 2. A urmat, cronologic, darea la fier vechi a blocurilor energetice nr. 1, 6, 3 și 7”, povestește fostul angajat.
În prezent, blocul energetic nr. 4 este menținut în ceea ce este denumită rezervă strategică, însă salariatul își exprimă îndoiala că acesta va mai putea fi repornit.
„Blocul nr. 4 este oprit într-o așa-zisă rezervă strategică, dar nu mai are nimeni curajul, nici resursele de a-l porni”, afirmă acesta.
La Turceni a mai rămas, astfel, un singur grup energetic funcțional: blocul 5.
„Acum mai funcționează (cât o mai funcționa…?!) doar blocul energetic nr. 5”, este concluzia amară a salariatului.
Povestea Termocentralei Turceni este, în fond, povestea industriei energetice pe cărbune din România. În câteva decenii, o centrală proiectată pentru a produce energie cu mai multe grupuri a ajuns să depindă de un singur bloc rămas în exploatare.
Iar dacă actualul calendar de restructurare al Complexului Energetic Oltenia va fi respectat, după 2029 perspectiva este și mai radicală: nu doar închiderea grupurilor pe cărbune, ci dispariția treptată a întregii infrastructuri care a susținut producția de energie pe lignit în România.
Termocentralele, carierele și instalațiile construite în jurul cărbunelui riscă să rămână doar o amintire a unei industrii care, timp de zeci de ani, a asigurat o parte importantă din energia României.
De la blocuri energetice construite în serie și mii de oameni care lucrau în termocentrale și cariere, s-a ajuns la un singur grup care mai produce energie la Turceni. După 2029, întrebarea nu va mai fi câte grupuri pe cărbune vor funcționa, ci ce va mai rămâne din industria energetică pe lignit a României.
