Cu binecuvântarea și în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, duminică, 9 noiembrie 2025, la Sfânta Mănăstire Lainici a avut loc slujba solemnă de proclamare locală a canonizării Sfântului Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici, mare praznic duhovnicesc pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română şi în special pentru credincioşii din Oltenia.
‘Sfântul Visarion împletea rugăciunea cu cântarea, împletea ascultarea cu osteneala călugărească și atât de mult a insistat în cântare că i-a învățat pe părinți această frumoasă cinstire a sfinților și a lui Dumnezeu. (…) Sfântul Visarion face parte dintre mulții mucenici, preoți de aici din Oltenia. În Oltenia au fost arestați și au fost chinuiți de regimul comunist 40% dintre preoții slujitori. Foarte mulți. Mulți dintre ei au sfârșit în temnițe, alții au murit după ce au venit acasă. Sfântul – și el a suferit și nu a cârtit niciodată. Ca o oaie spre junghiere a fost. Așa cum spune proorocul David: pentru tine suntem aduși ca niște oi de junghiere. Și într-adevăr, Sfântul Visarion este cu adevărat mielușelul Mântuitorului Iisus Hristos, care s-a jertfit, care a răbdat și acum se preaslăvește împreună cu Sfântul Gherasim de la Tismana, care a murit în același an. Nu este o coincidență, ci este o providență a lui Dumnezeu, că sfinții trăiesc pe pământ în locuri diferite și se întâlnesc în ceruri. Acolo ei se roagă pentru noi’, a spus IPS Irineu în fața celor câteva mii de credincioși prezenți la slujba de la Lainici.
Potrivit Tomosului sinodal al BOR, Sfântul Cuvion Visarion de la Lainici s-a născut la 28 mai 1884 în comuna Secuieni, din județul Bacău, primind la botez numele Gheorghe. A urmat școala de cântăreți la Roman, sporind în virtuți, sub călăuzirea duhovnicului său, episcopului isihast Gerasim Saffirim. A intrat ca frate începător la Sfânta Mănăstire Frăsinei și a fost tuns în monahism cu numele Visarion de către starețul Porfirie Bucurescu. Văzând sporirea lui în viața duhovnicească, starețul Porfirie l-a propus pentru primirea preoției și a fost hirotonit în anul 1922. În primăvara anului 1929, Sfântul Visarion a fost numit stareț al Mănăstirii Lainici, ascultarea sa fiind să refacă din temelii mănăstirea ruinată de război. El a întemeiat o obște care se conducea după principiile vieții isihaste paisiene, așa cum se formase el însuși în obștea de la Frăsinei.
‘Pentru că avea inima plină de dragoste, Sfântul Visarion a ajutat și la organizarea unui spital pentru cei ce sufereau accidente pe șantierele de pe Defileul Jiului. În acea perioadă, mănăstirea și obștea au sporit atât în cele duhovnicești, cât și în cele materiale. Sfântul Visarion a fost cel care s-a învrednicit să afle cinstitele moaște ale înaintașului său în stăreție, Sfântul Cuvios Irodion, pe care le-a pus într-un sicriu mic și le-a ascuns ca pe o comoară de mare preț și mai adânc în măruntaiele pământului ca să le ferească de profanarea celor răi. Peste ani, sfintele moaște aveau să fie redescoperite cu prilejul canonizării Sfântului Irodion, în anul 2011. Pentru ostenelile sale, Cuviosul Visarion a primit de la Dumnezeu darul povățuirii duhovnicești, dar și pe cel al vindecărilor minunate’, se mai spune în Tomosul sinodal.
În perioada comunistă, Mănăstirea Lainici a ajuns să fie ocupată de soldații regimului, care tulburau viața monahală și slujbele bisericii. Într-o după-amiază, mai marele acestor soldați a bătut fără vină pe fericitul stareț, cerându-i să-și părăsească chilia. Sfântul a încercat să-l liniștească, dar acela l-a bătut cumplit, călcându-l în picioare și aruncându-l de pe cerdacul chiliei sale. Trântit la pământ, Sfântul Visarion și-a frânt piciorul și a rămas într-o baltă de sânge. Mai mult, ofițerul i-a amenințat pe părinți că dacă va spune cineva din mănăstire ceva despre acest fapt, cu toții vor fi uciși. După câteva zile de la aceste chinuri, rănile și piciorul s-au infectat, iar medicii au fost nevoiți să-i amputeze piciorul Sfântului Visarion. Simțindu-și sfârșitul aproape, cuviosul a cerut să primească tunderea în schima mare, iar la scurt timp, pe 8 noiembrie 1951, la vârsta de 67 de ani, s-a mutat la Domnul, ‘primind astfel slăvită cunună mucenicească’.
Sfântul Cuvios Visarion de la Lainici va fi numărat între sfinții bisericii și pomenit în ziua lui de prăznuire la 10 noiembrie în fiecare an, urmând să fie înscris în Sinaxar, în cărțile de cult, precum și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.













