În inima provinciei Jiangsu, China, la doar câteva ore de metropolele Shanghai și Nanjing, se află Huaxi, un loc care sfidează complet ideea tradițională de „sat”. Cunoscut drept „cel mai bogat sat din China”, Huaxi este un model economic unic în lume – un amestec de comunism colectivist și spirit antreprenorial capitalist, organizat cu rigurozitatea unei corporații globale.
De la agricultură de subzistență la zgârie-nori
Fondat în 1961 ca un sat agricol sărac, cu 667 de locuitori, Huaxi a fost transformat radical sub conducerea vizionară a lui Wu Renbao, care a sfidat restricțiile epocii comuniste și a pus bazele unei industrii locale. A început cu o fabrică de șuruburi, apoi a dezvoltat ramuri în oțel, fibre chimice și turism.
Astăzi, Huaxi este singurul sat din lume cu un zgârie-nori de 328 de metri și 74 de etaje – Longxi International Hotel. Clădirea, construită în 2011 cu un buget de 470 milioane dolari, este simbolul ambiției colective a satului și a fost finanțată în mare parte de cele 200 de familii fondatoare, fiecare contribuind cu 10 milioane de yuani.
Hotelul dispune de 800 de suite, un restaurant rotativ, o piscină pe acoperiș și chiar o sculptură din aur masiv de o tonă, amplasată la etajul 60.
Satul-corporație: acționari, nu locuitori
Modelul economic al Huaxi este bazat pe colectivism pur: toți locuitorii sunt acționari într-un conglomerat industrial listat la bursă, care deține active în numeroase industrii și zone geografice. Fiecare rezident are, în medie, peste 143.000 de dolari în contul personal, iar beneficiile includ locuințe gratuite, educație și sănătate, dar și mașini de lux și prime în bani.
Fiecare familie fondatoare a primit:
- o casă complet mobilată
- un automobil de lux (BMW, Audi etc.)
- un bonus de 250.000 de dolari
Însă, accesul la aceste beneficii este strict rezervat rezidenților originari și descendenților acestora. Muncitorii migranți nu beneficiază de niciun privilegiu.
Prosperitate cu reguli stricte
În Huaxi nu există cerșetori, șomaj sau criminalitate. Dar nici libertate deplină. Părăsirea satului înseamnă pierderea tuturor drepturilor și beneficiilor. Averea este colectivă, iar nimeni nu deține proprietăți în mod individual – totul aparține comunității.
Primele semne de criză
În ciuda succesului inițial, Huaxi se confruntă cu probleme financiare majore. În 2021, a raportat pierderi între 390 și 435 milioane de yuani, iar dividendul anual a scăzut drastic – de la 30% la doar 0,5% din profituri. Satul are acum datorii de peste 6 miliarde de dolari, iar presiunea pe modelul său colectivist este în creștere.
Utopie sau iluzie?
Huaxi rămâne un caz fascinant: un sat în care ideologia comunistă a fuzionat cu pragmatismul economic, creând un model imposibil de replicat în afara unui context cultural și politic specific. Este, poate, cel mai apropiat lucru de o utopie economică funcțională, dar una care își cere tributul în forma controlului social strict și a loialității absolute.
