Noua alunecare de teren produsă joi seara în sectorul Pinoasa al Complexului Energetic Oltenia ridică din nou întrebări incomode despre starea reală a exploatărilor miniere din Gorj și despre modul în care acestea sunt pregătite pentru închiderea programată în următorii ani.
Potrivit comunicatului transmis de CEO, aproximativ un milion de metri cubi de material s-au pus în mișcare și au ajuns în zona excavatorului 11 și a instalației de haldare aferente. Din fericire, nu au existat victime, iar utilajele afectate nu mai participau la procesul de producție încă din 2024.
Însă dincolo de acest bilanț aparent liniștitor, rămâne o întrebare esențială: este alunecarea de la Pinoasa doar un fenomen natural sau încă o consecință a degradării accelerate a infrastructurii miniere într-un sistem aflat în pragul închiderii?
Un sector în care investițiile au devenit excepția
În ultimii ani, Complexul Energetic Oltenia a traversat o perioadă dominată de planuri de restructurare, reduceri de activitate și discuții permanente despre termenele de închidere a exploatărilor pe cărbune.
În aceste condiții, investițiile majore în stabilizarea haldelor, consolidarea taluzurilor și modernizarea infrastructurii miniere au devenit tot mai rare. Pentru mulți specialiști din domeniu, aceasta este una dintre marile vulnerabilități ale sistemului.
Alunecarea de la Pinoasa nu este un incident izolat. În ultimul an, exploatările miniere din Gorj s-au confruntat cu numeroase probleme tehnice, avarii și situații care au demonstrat gradul ridicat de uzură al unor instalații și amplasamente.
De fiecare dată, explicațiile oficiale au fost punctuale. Privite însă împreună, aceste incidente conturează imaginea unui sector care funcționează tot mai aproape de limitele sale tehnice.
Închidere controlată sau abandon mascat?
Planul de decarbonizare prevede dispariția treptată a exploatărilor miniere și a grupurilor energetice pe cărbune până în 2029.
În teorie, închiderea minelor și carierelor ar trebui să însemne lucrări ample de ecologizare, stabilizare și readucere a terenurilor într-o stare sigură pentru comunități și pentru mediu.
În practică însă, evenimente precum cel de la Pinoasa alimentează temerile că unele perimetre ar putea ajunge să fie abandonate după ani de degradare și subfinanțare, fără intervențiile necesare pentru eliminarea riscurilor.
Iar atunci când o alunecare de teren deplasează un milion de metri cubi de material și înghite utilaje de zeci de tone, devine evident că recuperarea și stabilizarea ulterioară a zonei sunt mult mai dificile și mult mai costisitoare.
Bombele ecologice ale viitorului
Ceea ce se întâmplă astăzi la Pinoasa ar putea reprezenta doar o avanpremieră a problemelor cu care Gorjul se va confrunta după închiderea mineritului.
Fără lucrări consistente de consolidare și ecologizare, fostele cariere riscă să rămână în urmă ca zone instabile, cu taluzuri vulnerabile, acumulări de apă și terenuri afectate de procese geologice greu de controlat.
Astfel, ceea ce astăzi este prezentat drept o simplă reactivare a unei alunecări de teren ar putea deveni, în anii următori, un simbol al modului în care s-a încheiat o industrie care a susținut economia județului timp de decenii.
Pinoasa nu mai este doar o problemă a Complexului Energetic Oltenia. Este un avertisment despre ce poate rămâne în urmă dacă închiderea mineritului se face din lipsă de timp, de bani sau de viziune. Iar nota de plată ar putea fi achitată de generațiile care vor trăi lângă aceste foste exploatări mult după ce ultimul excavator va fi oprit.
