Pe 1 octombrie, un asteroid de mici dimensiuni, catalogat C15KM95, a trecut la numai 300 de kilometri deasupra Antarcticii – o distanță mai mică decât altitudinea la care orbitează Stația Spațială Internațională. Evenimentul, observat abia cu câteva ore înainte, a stârnit atenție pe forumurile de astronomie și a ridicat semne de întrebare legate de limitele actuale ale sistemelor de detectare a asteroizilor.
Deși obiectul spațial măsoară sub doi metri și nu reprezenta o amenințare directă pentru Pământ, traiectoria sa a trecut prin zona orbitelor joase populate de sateliți. Publicația franceză Numerama a notat că „asteroidul a zburat doar 300 de kilometri deasupra Antarcticii”, adică mai jos decât mulți sateliți și sub orbita ISS, aflată la aproximativ 400 km altitudine.
Dacă traiectoria ar fi intersectat Stația Spațială, consecințele puteau fi grave. „Chiar și cel mai mic micrometeoroid care călătorește cu 28.000 km/h poate perfora găuri de mărimea unui glonț”, arată specialiștii. Din fericire, ISS nu se afla deasupra Antarcticii în acel moment, ceea ce a făcut imposibilă o coliziune.
Asteroidul nu a fost detectat decât cu câteva ore înainte de apropiere, fapt care subliniază dificultatea monitorizării corpurilor mici, întunecate și rapide. De obicei, obiecte de această dimensiune se dezintegrează complet la intrarea în atmosferă, dar lipsa timpului de reacție rămâne un motiv de îngrijorare.
Deși regiunea de deasupra Antarcticii are un trafic orbital redus, unele sateliți polari și stații de cercetare ar fi putut fi expuse unui risc minim. În final, apropierea asteroidului C15KM95 a fost mai degrabă un „accident norocos” decât rezultatul unui sistem de protecție eficient.
Experții subliniază că sistemele de apărare planetară se concentrează mai ales pe asteroizii mari, în timp ce obiectele mici ca C15KM95 scapă adesea observației. Evenimentul este un nou semnal de alarmă privind necesitatea îmbunătățirii capacităților de detectare timpurie.
