La vârsta de 72 de ani, președintele chinez Xi Jinping pare să contureze, discret, un plan de succesiune în Partidul Comunist Chinez (PCC), potrivit unei analize publicate de South China Morning Post (SCMP), publicație deținută de grupul Alibaba. Deși liderul chinez nu a anunțat nimic oficial, modificările recente ale regulamentelor interne par să indice o standardizare a procesului decizional în interiorul partidului – un semnal că puterea ar putea fi, treptat, descentralizată.
Reguli noi, semnale noi
Noile reglementări, adoptate săptămâna aceasta de Biroul Politic – cel mai înalt for decizional al partidului, format din 24 de membri – vizează mai ales așa-numitele „institute de coordonare a partidului”. Acestea includ „comisiile centrale” și „grupurile de conducere”, organe specializate în armonizarea politicilor între diferite agenții de stat. Multe dintre aceste structuri au fost create sau consolidate chiar de Xi Jinping în ultimul deceniu.
Conform agenției oficiale de știri Xinhua, noile reglementări stabilesc că aceste organisme trebuie să se axeze pe „planificarea, discutarea și verificarea chestiunilor majore”, lăsând să se înțeleagă că acestea ar putea avea un rol mai clar și mai structurat în procesul de guvernare.
Semnal al unui plan de succesiune?
Unii analiști politici citați de SCMP văd în această reorganizare un posibil semnal al pregătirii unei succesiuni. Deși Xi Jinping a eliminat, în 2018, limita de două mandate pentru funcția de președinte al Chinei – deschizând teoretic calea pentru o conducere pe viață – creșterea presiunilor interne și externe ar putea duce la o strategie de tranziție graduală a puterii.
Pe de altă parte, alți experți susțin că e vorba mai degrabă de o reechilibrare internă, care are ca scop întărirea colectivismului în luarea deciziilor, într-o structură unde centralizarea excesivă a caracterizat ultimii ani.
Context: putere fără rival, dar și responsabilități imense
Xi Jinping conduce China din 2012, iar în prezent deține simultan funcțiile de președinte al țării, secretar general al PCC și comandant suprem al armatei. Cu toate acestea, gestionarea tensiunilor economice, relațiilor externe tensionate și provocărilor interne (de la demografie la control social) îl obligă, probabil, să ia în calcul consolidarea structurilor de guvernare, fie ca măsură de stabilitate, fie ca preambul pentru alegerea unui succesor.
