Rise Project a publicat o amplă anchetă legată de Complexul Energetic Oltenia. Publicația susține că raportările României cu privire la poluarea produsă de termocentralele pe lignit dau bine pe hârtie, dar că cifrele raportate de România au ridicat suspiciuni în birourile celor de la UNFCCC și care fac analize și care au observat că datele se află sub medie.
Vă prezentăm un pasaj din ancheta celor de la Rise Project:
Complexul Energetic Oltenia stă bine pe hârtie nu doar la categoria poluarea cu cenușă, dar și la emisiile cu dioxid de carbon.
Când vine vorba despre emisii cu efect de seră, România este printre cele mai verzi state din Europa în sectorul extrem de poluant al termocentralelor pe lignit. Unul pe care se sprijină, cu bune cu rele, securitatea energetică a României.
Pe hârtie, țara noastră deține termocentralele care, în urma arderii cărbunelui, poluează cel mai puțin, drept urmare factura de plată pentru emisiile de carbon este printre cele mai mici în UE.
Această realitate se reflectă în certificate CO2, pe care statele membre sunt obligate să le plătească tribut pentru poluare. “Poluatorul plătește” este deviza Uniunii Europene cu care țintește reducerea gazelor cu efect de seră. An de an, Comisia Europeană crește prețul acestor certificate și forțează astfel mâna statelor membre care nu vor să se dezică de cărbune în procesul de producție al energiei electrice.
Dar să ne întoarcem la România. La începutul acestui an, fostul ministru Sebastian Burduja anunța cu fală că țara noastră a depășit orice așteptări și că suntem în topul țărilor cu cele mai reduse emisii de dioxid de carbon.
“Cum stă România la capitolul emisii de CO2? Ei bine, suntem statul membru care a redus cel mai mult emisiile de gaze cu efect de seră (GES) față de nivelul din 1990, respectiv cu 77%, comparativ cu 31% media Uniunii. Iată că putem fi și noi campioni europeni la un capitol”, a scris Burduja pe pagina lui de Facebook.
Situația însă nu e atât de verde precum pare. Ca un paradox, explicația autorităților de la noi este că centralele noastre nu poluează pentru că sunt vechi și ineficiente energetic, nemailuând în calcul faptul că folosesc liginit de proastă calitate care nu arde complet. Complexului Energetic Oltenia de exemplu, principalul producător de energie pe bază de lignit, nu ajunge să polueze precum alți operatori europeni care folosesc același tip de combustibil. De ce? Pentru că se arde mult în gol lignit de proastă calitate.
Așa explică țara noastră gradul mic de poluare din cifrele mici pe care le prezintă anual Comisiei Europene. În aceste condiții țara noastră stagnează sub planuri de decarbonare care mai de care mai eșuate, iar CEO este ținută în viață de statul român prin subvenții de zeci, chiar și sute de milioane de euro anual.
Cifrele raportate de România nu au trecut neobservate și au ridicat suspiciuni în birourile celor de la UNFCCC și care fac analize și care au observat că datele se află sub medie. În ultimii ani, țara noastră a fost întrebată cu privire nivelul scăzut al factorilor de emisie raportați Comisiei Europene prin Sistemul European de Comercializare a Emisiilor (EU- ETS).
EU-ETS este cea mai mare piață internațională de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de seră. Această piață europeană, estimată în 2023 la aproape 800 miliarde de euro a fost lansată în 2005 cu scopul limitării volumului de gaze cu efect de seră care poate fi emis de producătorii de energie și de companiile aeriene. EU ETS funcționează în baza unui tratat internațional pentru combaterea interferențelor umane periculoase în sistemul climatic numit UNFCCC. Acest sistem acționează ca o entitate a Națiunilor Unite menită să susțină o reacție globală la schimbările climatice. Cere țărilor să raporteze emisiile de gaze cu efect de seră și a stabilit un mecanism de monitorizare și revizuire a acestor rapoarte pentru a asigura transparența.
Statele depun anual la Comisia Europeană un raport privind inventarul național al gazelor cu efect de seră. Ulterior, companiile care depășesc limita de emisii trebuie să achiziționeze certificate de emisii. Cifrele din spatele raportărilor sunt verificate de un verificator independent.
Ani la rând, factorii de emisie pentru lignit raportați de România au fost atât de mici, încât au ieșit din baremele europene. Autoritățile de la noi au explicat aceste diferențe prin faptul că instalațiile sunt foarte vechi, ineficiente, drept urmare arderea cărbunelui este incompletă. Astfel nu tot carbonul ajunge să formeze particule de CO2 și să iasă pe coș. În urmă rămâne însă multă cenușă și monoxid de carbon – gaz care nu se află pe lista gazelor cu efect de seră, deci nu este taxat.
Pentru a obține aceste cifre mici, România a ponderat emisiile cu un factor de oxidare, care transpune în calcule fix arderea incompletă. Așa a fost redusă mult cantitatea de emisii raportată. Dacă în formulele de calcul standard, oxidarea este considerată ca fiind aproape completă 99-100%, termocentralele CEO ajung și la 75%. Reporterii OCCRP/RISE au pus la dispoziția unor experți emisiile raportate și explicațiile autorităților române. După o analiză aceștia au susținut că argumentația nu este convingătoare. Sursa
