La doar câteva săptămâni de la preluarea mandatului, ministrul Apărării, Radu Miruță, stârnește controverse majore după declarații făcute cu o nonșalanță greu de înțeles despre posibilitatea închiderii fabricii Avioane Craiova, singura unitate din România capabilă să producă și să modernizeze avioane militare. Declarațiile vin într-un moment paradoxal: Uniunea Europeană alocă sume record pentru industria de apărare, iar România se află printre principalii beneficiari.
Problema pleacă de la contractul semnat în urmă cu cinci ani între Avioane Craiova și Ministerul Apărării Naționale, privind modernizarea a 10 aeronave IAR-99 Standard la configurația IAR-99 Șoim. Programul, evaluat la aproximativ 275 de milioane de lei fără TVA, era considerat strategic pentru pregătirea avansată a piloților români înainte de trecerea pe F-16 și pentru menținerea unei capacități naționale de sprijin aerian apropiat. Conform contractului, primele aeronave trebuiau livrate începând cu 2024, însă până în prezent Armata nu a recepționat niciun avion operațional.
În locul unei abordări care să salveze un obiectiv strategic, ministrul Apărării a ales un discurs dur și jignitor. Într-o declarație pentru Antena 3 CNN, Radu Miruță a afirmat:
„La situaţia de la Avioane Craiova s-a întâlnit un prost cu un şmecher. Prostul este Avioane Craiova. Şmecherul… mediul privat care a simţit o vulnerabilitate şi a beneficiat de prostie.”
Ministrul a explicat că MApN a notificat compania de stat cu privire la executarea garanției financiare, după expirarea termenelor de livrare:
„Ceea ce pentru Avioane Craiova poate să însemne stingerea luminii.”
Pe lângă returnarea avansului, fabrica se confruntă și cu penalități contractuale care pot ajunge la 30 de milioane de euro, o sumă care ar împinge compania direct în faliment. Practic, statul român riscă să își închidă cu mâna lui singura fabrică de avioane militare, într-un context regional extrem de tensionat.
Miza este una mult mai mare decât un simplu contract ratat. Modernizarea IAR-99 Șoim este esențială pentru ca 60–70% din instruirea viitorilor piloți de F-16 să se facă în țară, pe aeronave românești. Fără acest program, România devine și mai dependentă de baze externe de antrenament, cu costuri mai mari și vulnerabilități evidente. În contextul războiului de la graniță și al achizițiilor accelerate de F-16 și F-35, eșecul de la Craiova nu este doar industrial, ci și unul de securitate națională.
La doar câteva ore după declarațiile ministrului, directorul Avioane Craiova, Nicu Fălcoi, a venit cu un mesaj radical diferit. Acesta a dat asigurări că primele aeronave sunt aproape de livrare, dar a recunoscut că aplicarea penalităților ar închide definitiv fabrica:
„Există notificarea executării acelei scrisori de garanţie. Mâine, dacă vremea ţine cu noi, facem finalul testării în zbor a avioanelor. Eu am zis că este maximum 15 februarie. Problema este la penalităţi, 10–12 milioane de euro. Ar însemna falimentul fabricii.”
Totul se întâmplă în timp ce România începe să primească fonduri masive de la Uniunea Europeană pentru apărare. Chiar Radu Miruță a anunțat recent că țara noastră beneficiază de a doua cea mai mare alocare europeană: 16,7 miliarde de euro, dintre care 11,4 miliarde dedicate apărării, prin mecanismul SAFE. Banii sunt destinați inclusiv industriei de apărare, producției de armament, tehnologiei militare, dronelor și securității cibernetice.
În acest context, întrebarea devine inevitabilă: de ce vorbește ministrul Apărării despre „stingerea luminii” la Avioane Craiova, în loc să caute soluții pentru salvarea și integrarea fabricii în noile programe europene? Cine ar avea de câștigat din dispariția unei capacități industriale strategice românești, exact când Europa investește masiv în reînarmare?
Lipsa unei viziuni coerente și tonul disprețuitor la adresa unei companii de stat aflate în dificultate ridică semne serioase de întrebare nu doar despre viitorul Avioane Craiova, ci și despre direcția în care este condusă politica de apărare a României.
