Ca rezultat al zecilor de ani de război civil, violențelor împotriva femeilor și sărăciei care a acaparat Columbia, în anul 2000 a avut loc un congres guvernamental prin care s-au alocat fonduri pentru locuințele rurale. Astfel, după aproximativ 10 ani, Asociația Femeilor din Nashira pentru o mai bună calitate a vieții (Asociación de Mujeres Nashira por Mejor Calidad de Vida) a achiziționat 3,3 hectare de teren, care fusese anterior o plantație de banane. Costurile de achiziție au fost acoperite parțial de o donație din partea Fundației Douglas Dolmetsch, iar restul cheltuielilor au fost subvenționate de Guvernul Columbiei.
Cu două milenii în urmă…
În secolul I d.Hr., în valea râului Cauca, în ceea ce este acum Columbia, a trăit o comunitate despre care se crede că a aderat la principiile matriarhale și a venerat o figură maternă pământească, dar și multe zeități feminine.
Cultura Malagana sau Kansaterva a fost descoperită cu aproximativ 40 de ani în urmă, când un muncitor care se ocupa cu trestia de zahăr a găsit accidental o figură de aur.
A descoperit un tezaur de artefacte din ceramică și aur, cu un caracter foarte diferit de alte culturi indigene cunoscute anterior în regiune. Ceramica înfățișa în cea mai mare parte figuri feminine, printre care se numărau „alcarrazas” – vase de băut cu gura dublă, care portretizau femei în procesul nașterii. În mod semnificativ și simbolic, eco-satul Nashira este situat în aceeași zonă cu cultura Kansaterva.
Numele Nashira a fost ales datorită unei constelații care urma să existe permanent, „o lumină călăuzitoare care nu s-ar stinge niciodată”.
În prezent…
Comunitatea găzduiește peste 80 de familii, inclusiv bărbați și băieți, femeile fiind șefii legali ai gospodăriei. Doar femeile pot aplica pentru a locui acolo, consiliul comunitar este format exclusiv din femei, iar femeile iau deciziile cheie în Nashira.
Bărbații au drept de vizită, în special dacă sunt membri ai familiei, dar trebuie să părăsească satul până la sfârșitul zilei. Acesta este un experiment îndrăzneț și unic într-o țară condusă de o tradiție a machismului, unde violența domestică și femicidul sunt probleme adânc înrădăcinate.
Costurile sunt menținute la minimum prin utilizarea materialelor reciclate. La începutul proiectului, femeile trebuiau să plătească 10% din costul inițial pentru construirea caselor. Aceasta a fost o condiție de subvenție guvernamentală. Multe nu au putut acoperi acest cost. Când femeile au început să contribuie la construcția efectivă a caselor, costul inițial a fost eliminat. Aceste economii permit obținerea dreptului de proprietate asupra caselor fără niciun cost, deoarece nu există depozit sau ipotecă, așadar sunt gratuite. Fiind locuințe dezvoltate de comunitate, ele sunt bunuri ale familiei care nu pot fi confiscate, astfel că casele nu pot fi pierdute din cauza datoriilor.
Proiectul le permite femeilor să înființeze echipe de lucru productive, pentru a avea un venit regulat. Există echipe care se ocupă cu producția de alimente ecologice, o piață de sâmbătă, un restaurant și camere pentru turismul de gazdă.
Proiectul este un model despre felul în care diferitele structuri de viață comunală pot face o comunitate mai rezistentă, atât din punct de vedere ecologic, cât și social. Proiectul oferă o aprovizionare sigură cu alimente organice cultivate pe propriul teren. Apa și deșeurile sunt gestionate în moduri ieftine și sustenabile din punct de vedere ecologic. Stufurile sunt folosite pentru filtrarea apei, un apeduct aduce apă în sat, iar deșeurile sunt fie reciclate, fie compostate.
Ce impact a avut?
Satul și-a atins obiectivele prin construirea cu succes a caselor și a dotărilor comune din sat. Calitatea vieții femeilor din sat s-a îmbunătățit semnificativ, majoritatea dintre ele trăind anterior în sărăcie în mahalalele din orașele din apropiere.
Toate au fost scoase din sărăcie, iar sănătatea locuitoarelor s-a îmbunătățit considerabil. De asemenea, satul este aproape de a deveni autosuficient financiar.
