Judecătoria Horezu a respins, printr-o hotărâre pronunțată la 12 iunie 2026, cererea formulată de o societate care exploatează zăcăminte de lignit în zona Berbești și care solicita obligarea unor proprietari de terenuri să ridice porți și garduri amplasate pe un drum tehnologic betonat utilizat pentru accesul către perimetrul minier.
Compania a susținut că deține licență de exploatare pentru perimetrul de lignit și că porțile montate de proprietarii terenurilor împiedică desfășurarea lucrărilor de construire și exploatare, provocând prejudicii economice semnificative. Reclamanta a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâților să desființeze împrejmuirile, iar în caz de refuz să fie autorizată să le înlăture pe cheltuiala acestora.
Pârâții au contestat solicitarea, arătând că nu au edificat noile garduri invocate de societate și că aceasta nu a făcut dovada existenței unui drept care să îi permită traversarea proprietăților private. De asemenea, au susținut că drumul respectiv nu are caracter public și că societatea dispune de alte căi de acces către obiectivul minier.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive în cazul uneia dintre pârâte, constatând că aceasta nu este proprietara terenului aflat în litigiu. În schimb, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu, apreciind că situația analizată privește o altă împrejmuire decât cea care a făcut obiectul unor litigii anterioare.
Analizând fondul cauzei, judecătorul a concluzionat că nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru emiterea unei ordonanțe președințiale. Instanța a reținut că societatea nu a demonstrat existența unui drept aparent de a traversa terenurile proprietate privată ale pârâților și nici existența unei situații urgente care să justifice intervenția provizorie a instanței.
Totodată, din documentele aflate la dosar a rezultat că accesul către obiectivul minier se realizează dintr-un drum județean și apoi pe un drum sătesc aflat în domeniul public, continuând ulterior peste terenuri agricole private. Judecătorul a subliniat că reclamanta nu a prezentat niciun înscris sau acord care să îi confere dreptul de trecere pe terenurile respective.
Instanța a mai apreciat că măsura solicitată – obligarea proprietarilor să desființeze gardurile și porțile – reprezintă o obligație de a face cu efecte care depășesc caracterul provizoriu specific procedurii ordonanței președințiale.
În consecință, Judecătoria Horezu a respins cererea societății ca neîntemeiată și a obligat-o la plata sumei de 1.500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată către o parte dintre pârâți.
Hotărârea poate fi atacată cu apel în termen de cinci zile de la pronunțare.
