Aproape opt mii de salariați ai Complexului Energetic Oltenia (CEO) ar putea deschide acțiuni în instanță pentru a solicita contravaloarea voucherului de vacanță, în cuantum de 3.000 de lei de persoană, drept prevăzut explicit în Contractul Colectiv de Muncă (CCM) semnat în anul 2024, valabil pentru o perioadă de doi ani.
Potrivit documentului contractual, toți salariații companiei aveau garantat acest beneficiu, fără condiționări legate de nivelul salariului. Mai mult, sumele aferente voucherelor de vacanță au fost incluse în bugetul companiei, ceea ce întărește caracterul ferm și executoriu al obligației asumate de angajator.
Situația s-a schimbat după semnarea CCM, când Guvernul a adoptat o așa-numită „ordonanță a austerității”, care a modificat radical regimul voucherelor de vacanță pentru salariații din companiile de stat. Actul normativ prevede că, în anul 2025, doar angajații cu salarii nete sub 8.000 de lei mai pot beneficia de voucher, iar în 2026 plafonul scade la 6.000 de lei net. În plus, valoarea maximă a voucherului este limitată la 1.600 de lei, din care doar jumătate ar urma să fie suportată de companie, restul revenind salariatului.
În aceste condiții, majoritatea covârșitoare a angajaților CEO nu mai îndeplinește criteriile impuse de ordonanță și a pierdut, practic, acest beneficiu, deși el era deja consacrat contractual.
Din punct de vedere juridic, situația ridică probleme serioase. Specialiștii în dreptul muncii atrag atenția că un contract colectiv de muncă produce efecte obligatorii pentru părți, iar drepturile câștigate de salariați nu pot fi înlăturate unilateral. De asemenea, principiul neretroactivității legii civile ar putea fi invocat, în condițiile în care ordonanța Guvernului a intervenit ulterior semnării CCM și nu ar trebui să afecteze drepturi deja stabilite și bugetate.
Într-un eventual litigiu, salariații ar putea susține că voucherul de vacanță reprezintă un drept salarial asimilat, iar neacordarea lui constituie o încălcare a contractului colectiv de muncă. De cealaltă parte, compania și statul ar putea invoca caracterul imperativ al ordonanței și constrângerile bugetare, însă practica instanțelor a arătat, în cazuri similare, că drepturile prevăzute în CCM au o protecție juridică solidă.
Dacă toți cei aproape 8.000 de salariați ar solicita în instanță contravaloarea voucherului de 3.000 de lei, impactul financiar ar fi semnificativ, depășind 20 de milioane de lei. Dincolo de aspectul financiar, cazul ar putea deveni un precedent important privind raportul dintre contractele colective de muncă și actele normative adoptate ulterior, în contextul politicilor de austeritate.
