Ministrul Energiei minte de doi ani că luptă pentru amânarea închiderii grupurilor pe cărbune, dar concret nu face nimic. Se laudă doar cu punerea în funcțiune a grupului 5 de la Rovinari, după o modernizare care a durat zece ani în loc de doi ani, dar cu care nu are nicio legătură, în afară de aceea că era ministru când s-a montat ultimul șurub.
„Securitatea energetică a României NU este negociabilă. De la începutul mandatului meu, am refuzat să accept închiderea grupurilor pe cărbune, în lipsa unor capacități noi echivalente de producție în bandă. Și nu am închis niciun MW. Din contră, am pus în funcțiune grupul Rovinari 5, pe lignit, după ani de blocaje”, a scris ministrul pe pagina de socializare.
Burduja dă o veste rea, pe care minerii și energeticienii o știu de mult. Peste mai puțin de opt luni, capacitățile pe cărbune se închid, iar el nu a fost în stare să obțină măcar promisiunea că închiderea va fi amânată.
„Prin PNRR, la 1 ianuarie 2026 ar trebui să închidem încă 1755MW la nivelul termocentralelor pe cărbune. De peste un an, explic Comisiei Europene că nu putem face asta, din cauze obiective. Grupurile pe gaz care ar trebui să le înlocuiască pe cele pe cărbune sunt în licitație, după multiple încercări nereușite, pentru că prețul turbinelor pe gaz a explodat în ultimii doi ani. De aceea, Ministerul Energiei insistă pentru renegocierea PNRR și amânarea termenului de închidere a termocentralelor pe cărbune”, a transmis ministrul.
Cu alte cuvinte, Burduja explică, dar nu îl ia nimeni în calcul. „Închiderea termocentralelor pe cărbune ar pune și mai multă presiune pe prețuri. Între 2009-2022, România a închis peste 7000MW grupuri pe cărbune și gaz — producție în bandă, cât zece reactoare de la Cernavodă. Așa am ajuns să importăm pe intervalele de consum de vârf. Importăm scump și, culmea, importăm de la țări care produc în continuare pe cărbune (Serbia, Bulgaria). Care e logica?! Integrarea în Uniunea Europeană este cel mai bun lucru reușit de România în ultimele decenii. Ne-a pus pe calea dezvoltării (am depășit cu mult Ungaria și ajungem din urmă Polonia, lucruri de neînchipuit în 1990). Trebuie să continuăm pe acest drum. În același timp, Uniunea Europeană trebuie să asculte vocea statelor membre și vocea cetățenilor lor. Este vocea rațiunii și logicii, dincolo de ideologia “Green Deal” de tipul terapiei șoc. E timpul pentru Smart Deal, așa cum am mai spus”, este concluzia ministrului Energiei.
Întrebarea rămâne însă: de ce, după doi ani de discursuri și promisiuni, nu au fost făcute progrese semnificative în implementarea unui plan coerent și eficient pentru securitatea energetică a României?
