China a marcat cei 20 de ani trecuți de la adoptarea unei legi anti-secesiune, care a avut drept scop descurajarea și contracararea separatiștilor taiwanezi. Scopul nu a fost atins decât parțial.
Pe 14 martie 2005, Congresul Național al Poporului din China a adoptat Legea „Anti-Secesiune”, o decizie legislativă cu un impact semnificativ asupra relațiilor dintre China și Taiwan. Legea a fost adoptată în contextul unei tensiuni continue între cele două teritorii, Taiwanul având un statut politic neclar și fiind guvernat autonom față de Beijing din 1949, când Partidul Comunist Chinez a preluat puterea în China continentală.
Taiwanul este o insulă situată în estul Asiei, în Marea Chinei de Est, la aproximativ 160 de kilometri sud-est de China continentală. Deși este un teritoriu cu un statut politic complex și contestat, Taiwanul este guvernat autonom de la sfârșitul războiului civil chinez și are un sistem politic, economic și social distinct față de China continentală.
Taiwanul, cunoscut oficial ca Republica Chineză (ROC), a fost guvernat de guvernul naționalist (Kuomintang – KMT) în timpul și după Războiul Civil Chinez (1927-1949). După înfrângerea forțelor naționaliste de către Partidul Comunist Chinez, condus de Mao Zedong, în 1949, guvernul naționalist a fugit în Taiwan, stabilind acolo un regim separat.
În urma războiului civil, China a devenit împărțită între China comunistă (Republica Populară Chineză – RPC), cu capitala la Beijing, și Taiwanul (Republica Chineză), cu capitala la Taipei. Deși Taiwanul nu a declarat niciodată oficial independența, China consideră insula un teritoriu „provincial” de-al său și se opune cu fermitate oricărei recunoașteri internaționale a independenței Taiwanului.
Astăzi, Taiwanul funcționează ca un stat suveran în practică, având un guvern propriu, un sistem economic avansat și relații internaționale separate de China. Totuși, Beijingul consideră că Taiwanul face parte din teritoriul său național și promovează o politică de reunificare, inclusiv prin amenințarea cu utilizarea forței.
Adoptarea Legii „Anti-Secesiune” a avut loc într-un moment în care mișcările pro-independență din Taiwan începeau să câștige teren, iar oficialii chinezi au considerat necesar să adopte o legislație mai fermă care să prevină orice tentativă de separare a Taiwanului de China. Legea a fost formulată ca o reacție la tendințele din Taiwan care sugerau posibilitatea unei declarări oficiale de independență, lucru care ar fi avut consecințe grave în contextul relațiilor dintre China și alte puteri internaționale.
Conținutul Legii „Anti-Secesiune”
Legea adoptată de Congresul Național al Poporului are un obiectiv clar: prevenirea oricăror acțiuni secesioniste care ar putea conduce la independența Taiwanului. Principalele puncte ale legii sunt următoarele:
Refuzul recunoașterii independenței Taiwanului: Legea subliniază că orice încercare de separare a Taiwanului de China va fi considerată o acțiune ilegală și contrar intereselor naționale ale Chinei.
Dreptul de a folosi forța: În cazul în care încercările de a obține independența Taiwanului ar deveni imediate și reale, Legea „Anti-Secesiune” oferă autoritatea guvernului chinez de a recurge la „mijloace nepașnice sau alte măsuri necesare” pentru a preveni separarea. Aceasta sugerează, în esență, posibilitatea utilizării forței militare, fără a fi exclusă opțiunea unui atac militar direct.
Menținerea unui statut „special” al Taiwanului: Legea afirmă intenția Chinei de a urmări reunificarea pașnică a Taiwanului, dar lasă loc pentru utilizarea forței în cazul în care dialogul sau procesul pașnic de reunificare nu vor fi eficiente.
Condamnarea secesionismului: Legea condamnă cu fermitate orice formă de mișcare politică sau acțiune care promovează separarea Taiwanului de China, considerând astfel orice formă de independență un act de trădare.
Implicatii politice și internaționale
Adoptarea Legii „Anti-Secesiune” a avut multiple repercusiuni pe plan intern și internațional:
În China: Legea a fost întâmpinată cu susținere largă din partea guvernului chinez și a populației generale, având în vedere că Taiwanul este considerat un subiect sensibil și esențial pentru integritatea națională. Beijingul a dorit să trimită un mesaj clar despre hotărârea sa de a nu accepta nicio tentativă de separare.
În Taiwan: Legea a fost percepută ca o amenințare directă la adresa suveranității și siguranței Taiwanului. Autoritățile din Taiwan au respins ferm această legislație, considerând-o o încercare de intimidare și o încălcare a dreptului poporului taiwanez de a decide asupra propriei sale destine.
Relațiile internaționale: Adoptarea legii a ridicat îngrijorări și în alte părți ale lumii, în special în Statele Unite ale Americii și în Uniunea Europeană, care au exprimat îngrijorări cu privire la escaladarea tensiunilor în regiune. Statele Unite, de exemplu, au reiterat angajamentele lor față de Taiwan, în conformitate cu Legea Relațiilor cu Taiwanul din 1979, care permite sprijinul american pentru apărarea insulei.
Relațiile între China și alte puteri: Legea a avut un impact semnificativ asupra politicii externe a Chinei, crescând izolarea internațională a Taiwanului. În timp ce China a continuat să aplice presiuni asupra altor state pentru a nu recunoaște Taiwanul ca stat independent, multe țări au preferat să nu se implice direct în disputa chineză-taiwaneză, menținându-și relațiile economice cu ambele entități.
Evoluții post-2005
De la adoptarea Legii „Anti-Secesiune” în 2005, tensiunile dintre China și Taiwan au continuat să fie o problemă importantă pe agenda geopolitică globală. Deși China a insistat pe reunificare pașnică, conflictele de interese și diferențele fundamentale între regimurile politice ale celor două părți au făcut orice progres semnificativ dificil.
Începând cu administrația președintelui Tsai Ing-wen din Taiwan (alesă în 2016), relațiile dintre cele două părți au devenit și mai tensionate, pe fondul opoziției Taiwanului față de presiunile Beijingului. De asemenea, în ultima perioadă, China a intensificat activitățile sale militare în jurul Taiwanului, inclusiv exerciții și demonstrații de forță.
Legea „Anti-Secesiune” a fost un pas semnificativ în politica Chinei față de Taiwan, reflectând hotărârea Beijingului de a preveni orice formă de separare a insulei. Deși a fost menită să consolideze poziția Chinei și să răspundă mișcărilor pro-independență din Taiwan, legea a avut și un efect de consolidare a opoziției în Taiwan și a ridicat tensiunile internaționale. În ciuda acestor dificultăți, problema Taiwanului rămâne una dintre cele mai delicate și importante din geopolitica globală.
Relațiile internaționale și statutul în lume
Taiwanul nu este recunoscut ca stat independent de către majoritatea țărilor, din cauza presiunilor exercitate de China. Totuși, are relații informale și comerciale cu multe națiuni și este un membru activ în organizații internaționale non-guvernamentale și economice. De exemplu, Taiwanul este membru al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și participă în diverse forumuri internaționale, dar nu este membru al Națiunilor Unite, datorită obiecțiilor Chinei.
Statele Unite, deși nu recunosc Taiwanul oficial ca stat independent, sunt un aliat important al acestuia. Legislația americană, în special Legea Relațiilor cu Taiwanul (1979), prevede asistență militară și economică pentru apărarea insulei în fața unei posibile agresiuni din partea Chinei. Totodată, Taiwanul are relații diplomatice de facto cu unele state și este un actor important în economia globală.