Premierul Ilie Bolojan a ieșit, luni seară, să ne spună că „nu mai putem fi o țară de excepții”. Nu mai putem, zice el, să avem categorii scutite de contribuții la sănătate, pentru că nu sunt bani. Și ca să salveze sistemul, ce face domnul Bolojan? Începe cu mamele care îngrijesc un copil mic, nu cu pensia specială a unui fost parlamentar, nu cu salariile nesimțite ale sinecuriștilor, nu cu agențiile inutile pline de pile politice.
„Astăzi avem 6,3 milioane de români care contribuie și avem 16,5 milioane de beneficiari. Niciun sistem nicăieri nu poate funcționa în felul acesta”, a spus premierul în intervenția sa. Da, corect, domnule Bolojan. Numai că întrebarea pe care o ocoliți cu grație este: cine sunt cei care nu contribuie? Mamele cu bebeluși în brațe sau armata de bugetari care nu produce nimic și încasează salarii de lux?
„Și că ne place, nu ne place, și mămicile, în perioada în care au un copil mic, au nevoie de servicii medicale importante și atunci trebuie să contribuie cu o sumă infim de mică”, a spus Ilie Bolojan.
Sincer? Nu ne place. Și nici nu e corect. Într-o țară în care natalitatea scade de la an la an, în care părinții pleacă din țară cu tot cu copii, exact acea categorie socială care ar trebui sprijinită e pusă să plătească o notă de plată care nu le aparține.
Până și formularea e revoltătoare: „sumă infim de mică” — de parcă nu tot statul român este cel care a făcut din creșterea unui copil o misiune de supraviețuire. Îți iei copilul la doctor pe banii tăi, plătești analizele, plătești serurile, plătești tot — iar acum statul vine să-ți mai bage mâna în buzunar „infim de adânc”.
Iar despre pensiile speciale, indemnizațiile de lux, structurile parazitare, ce spuneți, domnule Bolojan? Nimic. Niciun cuvânt. Acolo e liniște și pace, că nu dă bine la colegii de partid și la clientela de sistem.
Spuneți că „nu mai avem bani” și că „luna trecută am plătit doar salariile în sănătate și n-am putut să plătim ceilalți furnizori”. Dar cum s-a ajuns aici? Cine a risipit banii? Cine a creat deficitul uriaș? Cine a permis ani de zile ca statul să fie vacă de muls pentru armate de „speciali”?
Răspunsul e clar: nu mamele, nu copiii și nici oamenii care muncesc cinstit. Dar ei plătesc.
Este revoltător și profund cinic să spui că vrei să încurajezi natalitatea și, în același timp, să împovărezi exact categoria care mai face copii în țara asta. Asta nu e reformă. E cinism. E lașitate politică. E dovada clară că în România, curajul guvernamental înseamnă să lovești în cei fără putere.
Domnule Bolojan, dacă sunteți cu adevărat interesat să redresați sistemul și să puneți lucrurile pe picioare, începeți cu tăierea pensiilor speciale, cu restructurarea sinecurilor, cu demontarea sistemului paralel de privilegii care sufocă România. Nu cu mamele. Nu cu copiii. Că altfel, oricât de bine ați vorbi despre „distribuție echitabilă” și „sustenabilitate”, rămâneți doar un alt politician care se luptă cu cei mai slabi, pentru că e mai ușor.
Și asta nu se uită.
