Guvernul a reușit din nou performanța de a lua o măsură economică care sfidează realitatea și bunul-simț. Valoarea unui tichet de masă a fost majorată cu incredibila sumă de 14 bani, ajungând la 40,18 lei. O decizie care pare mai degrabă o batjocură la adresa salariaților, în contextul în care prețurile cresc fără oprire, iar traiul zilnic devine din ce în ce mai greu pentru milioane de români.
Această „generozitate” a fost publicată în Monitorul Oficial printr-un Ordin semnat de Ministerul Finanțelor și Ministerul Muncii. Practic, cei care muncesc zi de zi vor primi cu 14 bani mai mult pentru fiecare masă, o sumă ridicol de mică în comparație cu explozia prețurilor la alimentele de bază, facturile la utilități și costurile zilnice. Nici măcar un praf de sare nu pot adăuga la masa zilnică, cu acești bani.
Datele Institutului Național de Statistică arată că prețurile alimentelor esențiale au crescut vertiginos în ultimii cinci ani. Carnea de porc, zahărul și untul sunt cu peste 50% mai scumpe. Energia electrică și gazele naturale s-au majorat cu până la 85%, în ciuda schemelor de plafonare promovate de Guvern. Într-o Românie unde traiul de zi cu zi devine un lux, creșterea tichetelor de masă cu 14 bani este pur și simplu o insultă.
De la 1 ianuarie, bonurile de masă sunt supuse unei noi taxe prin Legea 296/2023. Firmele care le acordă angajaților trebuie să plătească acum și CASS (contribuția la sănătate) de 10% pentru aceste beneficii. Astfel, în loc să devină un sprijin real pentru angajați, tichetul de masă devine un instrument de taxare în plus, care erodează veniturile nete.
Problema nu este doar ridicolul acestei majorări, ci și lipsa de viziune economică a Guvernului. O creștere reală a puterii de cumpărare nu se face prin ajustări infime ale tichetelor de masă, ci prin politici serioase de control al prețurilor, reducerea taxelor pe muncă și stimularea producției interne.
Realitatea este că românii plătesc mai mult ca niciodată pentru hrană, utilități și servicii, iar statul vine cu soluții demne de o glumă proastă. Cât timp executivul rămâne rupt de realitatea din teren, cetățenii vor fi cei care vor suporta consecințele unei politici economice falimentare.
