Deschiderea unui nou capitol în istoria infrastructurii europene a venit odată cu decizia guvernului italian de a aproba construcția viitorului pod suspendat peste Strâmtoarea Messina. Proiectul, relansat după decenii de controverse, promite să devină cel mai lung pod suspendat din lume, cu o campată centrală de peste 3.300 de metri și o lungime totală de aproximativ 3.666 de metri.
Construcția va lega regiunea Calabria de insula Sicilia, promițând să reducă radical timpii de tranzit și să transforme mobilitatea în sudul Italiei. Traversarea strâmtorii, care astăzi presupune un drum cu feribotul ce poate dura între una și trei ore, va putea fi realizată în circa 10–15 minute cu mașina sau trenul. În total, podul va include șase benzi rutiere, două linii feroviare și va fi capabil să suporte vânturi puternice și cutremure majore, fiind conceput pentru a rezista la seisme de până la 7 grade pe scara Richter.
Guvernul italian consideră proiectul o investiție strategică, nu doar din punct de vedere economic și logistic, ci și militar, susținând că podul va îmbunătăți capacitatea de mobilitate a trupelor și transporturilor în context NATO. Costul estimat este de aproximativ 13,5 miliarde de euro, iar construcția ar putea începe în toamna anului 2025, cu o durată de execuție estimată între șapte și opt ani.
Se preconizează că vor fi create peste 100.000 de locuri de muncă directe și indirecte, iar autoritățile mizează pe un impuls semnificativ pentru economia sudică, una dintre cele mai sărace regiuni ale Italiei. Constructorul principal, un consorțiu condus de grupul Webuild, și-a anunțat deja disponibilitatea de a demara lucrările, afirmând că are forța de muncă și capacitatea logistică necesare.
Totuși, proiectul nu este lipsit de controverse. Criticii invocă riscurile ecologice, impactul asupra biodiversității, posibilitatea ca mafia locală să profite de fondurile uriașe implicate și vulnerabilitatea unei asemenea structuri în fața atacurilor sau dezastrelor. Locuitorii din zonele afectate se tem de relocări forțate și de pierderea habitatelor naturale.
Podul de la Messina a fost visat încă din secolul al XIX-lea și a fost reluat în numeroase rânduri de guvernele italiene, fără să fie realizat. De această dată, autoritățile susțin că există atât voință politică, cât și finanțare, iar contextul internațional și cel regional favorizează în sfârșit realizarea acestui simbol ambițios al Italiei moderne.