În preajma Sfintelor Sărbători de Paște, când lumina renașterii pătrunde în case și suflete, o rază de speranță vine din Turnișor, un cartier liniștit al Sibiului. Acolo unde viața nu a fost niciodată ușoară, dar unde credința, iubirea și puterea familiei au înflorit în ciuda tuturor încercărilor. Acolo trăiește familia Hanț, o familie cu șase copii și o poveste care, dacă nu ar fi reală, ai jura că e desprinsă dintr-un film.
Zilele trecute, milioane de români au fost martorii unui moment care a făcut să vibreze inimile: Sara Hanț, o fetiță cu o voce care sfidează durerea și cu o forță care sfărâmă bariere, a primit „Golden Buzz” la „Românii au talent”. Lacrimi, emoții, aplauze în picioare. Dar în spatele acestui moment strălucitor se află o poveste de viață care merită să fie spusă, mai ales acum, când Paștele ne amintește că după orice suferință poate urma Învierea.
Tatăl Sarei, Ioan Florin Hanț, are 53 de ani și un trecut care nu poate fi uitat ușor. Și-a pierdut vederea treptat, din cauza unei boli necruțătoare – retinopatie pigmentară. „Văd doar umbre și lumini. Uneori, pentru câteva clipe, zăresc mai clar, dar apoi totul revine în întuneric,” povestește el, cu o seninătate care îți strânge inima.
Ioan a crescut la casa de copii, și-a început viața adultă muncind pe șantiere, a trecut prin clipe în care și-a văzut moartea cu ochii și a fost nevoit să-și reinventeze viața, după ce vederea i s-a stins aproape complet. S-a înscris la o școală biblică lângă Brașov, a făcut naveta timp de șapte ani, în frig, cu trenul, cu sufletul cald și inima plină de dorința de a învăța. A devenit consilier spiritual și psihologic, apoi maseur pentru a-și întreține familia. A urmat ani grei, un infarct, trei stenturi și ședințe de dializă care nu s-au încheiat.
Dar niciodată nu s-a plâns. Nici el, nici soția sa, Margareta. De peste 30 de ani îi e alături, cu o mână caldă și o voce care, ori de câte ori simte că Ioan are nevoie de sprijin, îi șoptește cu drag: „Hanți, dragule, sunt aici!”
Împreună, au crescut șase copii, fiecare cu o poveste impresionantă, fiecare o lumină în întunericul în care Ioan trăiește fizic, dar nu și sufletește. Estera e actriță și cântă la vioară, Samuel e taximetrist în Anglia și cântă la chitară și orgă, Naomi este designer vestimentar, Devora e medic chirurg în Germania, Ruben – care a pășit primul pe scena „Românii au talent” – visează la Drept, iar Sara, cea mai mică, este acum steaua care le-a făcut numele cunoscut întregii țări.
Născută prematur, cu paralizie la mâna stângă și peste 30 de intervenții chirurgicale, Sara a fost mereu o luptătoare. Nu doar pe scenă, ci în fiecare zi. Iar când vocea ei a umplut sala de emoție, România întreagă a simțit că asistă la o minune.
„Chiar dacă nu va câștiga marele premiu, noi îi spunem să nu se oprească. Copiii sunt comorile noastre. Ne rugăm Domnului să le dea ani mulți și să le lumineze calea,” spune Ioan, cu o liniște rar întâlnită la cei care au trecut prin atâtea.
Într-o cafenea liniștită din Sibiu, i-am întâlnit pe soții Hanț. Nu cer nimic de la nimeni. Doar să fie tratați cu respect. Sunt oameni care, deși nu mai văd soarele, îl poartă în suflet. Un suflet care, în această săptămână a Patimilor, ne amintește că adevărata lumină vine din iubire, din curaj și din credința că, oricât de grea ar fi crucea, nu o ducem singuri.
Sara a ieșit de la școală zâmbind. Își îmbrățișează părinții, iar Ioan, deși nu o poate vedea, simte. Pentru el, în acel moment, soarele a răsărit. Într-o zi senină de primăvară, într-un colț de Sibiu, o familie simplă ne învață că miracolul Paștelui trăiește în fiecare gest de iubire, în fiecare sacrificiu, în fiecare copil care îndrăznește să cânte.
Și poate că, dincolo de lumina reflectoarelor, adevăratul „golden buzz” este această familie. Un model de viață, demn de a fi în inima fiecărui român.
Paște luminat, oameni frumoși. Povestea Hanț merge mai departe.
