În timp ce imperiile europene au cucerit și controlat o mare parte a globului între secolele XVII și XX, există câteva excepții notabile. Potrivit unui studiu citat de revista Ça m’intéresse”, doar cinci țări au reușit să rămână complet necolonizate—și deși unele au traversat perioade de presiune sau ocupație temporară, ele și-au păstrat suveranitatea.
Printre acestea se numără Japonia, care, printr-o modernizare accelerată inițiată în timpul Restaurației Meiji din 1868, a devenit rapid o putere militară și politică. Izolarea geografică, combinată cu o capacitate strategică impresionantă, a contribuit semnificativ la evitarea colonizării.
Un caz similar este cel al peninsulei Coreea, astăzi împărțită în Coreea de Sud și Coreea de Nord. Deși a fost ocupată de Japonia în prima jumătate a secolului XX, peninsula nu a fost niciodată sub controlul vreunei puteri europene. Aici, izolarea și coeziunea culturală au jucat un rol esențial.
Thailanda (cunoscută anterior ca Siam) s-a aflat la granița marilor imperii coloniale britanic și francez din Asia de Sud-Est. Reușind să-și mențină independența printr-o diplomație abilă și tratate strategice, a servit drept stat tampon între sferele de influență ale celor două puteri, fapt ce i-a garantat supraviețuirea politică.
În cazul Liberiei, aceasta a fost fondată în 1822 de către afro-americani eliberați, iar în 1847 și-a declarat independența. Deși influența Statelor Unite a fost semnificativă, Liberia nu a fost niciodată colonizată de o putere europeană. Protecția diplomatică americană și originile sale unice i-au oferit o formă de imunizare față de expansiunea colonială europeană.
În cele din urmă, Etiopia este poate cel mai emblematic exemplu de rezistență anti-colonială. Victoria armatei etiopiene asupra italienilor în bătălia de la Adwa, în 1896, a consolidat independența țării. Chiar dacă a fost ocupată temporar de trupele lui Mussolini între 1936 și 1941, această perioadă nu este considerată o colonizare în sens tradițional, iar statul etiopian a continuat să existe în exil.
Astfel, deși epoca colonială a fost aproape universală, aceste cinci țări — Japonia, Coreea, Thailanda, Liberia și Etiopia — au demonstrat că prin diplomație, forță militară, context geografic favorabil sau sprijin extern, era posibil să-ți păstrezi libertatea în fața ambițiilor imperialiste.
