de Kurt Grötsch* -African news, 12 ianuarie 2026
Fără demonstrații retorice goale în stilul lui Trump sau Macron, China a început o serie de acțiuni concrete, motivată de evaluarea sa conform căreia Statele Unite au transformat controlul asupra petrolului venezuelean într-un instrument de a limita prezența Chinei în America de Sud și de a obstrucționa o traiectorie de creștere rapidă și ireversibilă.
China a luat măsuri care au vizat direct linia de flotație a imperiului american, întrucât agresiunea împotriva Venezuelei constituie o declarație de război împotriva proiectului mondial multipolar și împotriva grupării BRICS.
La doar câteva ore după ce a apărut vestea răpirii președintelui Nicolás Maduro, președintele Xi Jinping a convocat o reuniune de urgență a Comitetului permanent al Biroului Politic al Partidului Comunist Chinez, care a durat exact 120 de minute. Nu au fost emise declarații oficiale și nu au fost formulate amenințări diplomatice. În schimb, a prevalat o tăcere premergătoare furtunii, activând ceea ce strategii chinezi descriu ca un „răspuns asimetric cuprinzător” la agresiunea care viza partenerii Chinei din emisfera vestică.
Venezuela reprezintă capul de pod strategic al Chinei către America Latină, chiar în „curtea din spate” a Statelor Unite.
Prima fază a răspunsului Chinei a început pe 4 ianuarie, la ora 9:15, când Banca Populară Chineză a anunțat discret suspendarea temporară a tuturor tranzacțiilor în dolari americani cu companii legate de sectorul american de apărare. Firme precum Boeing, Lockheed Martin, Raytheon și General Dynamics au aflat că toate tranzacțiile cu China au fost înghețate, fără avertisment prealabil.
În aceeași zi, la ora 11:43, State Grid Corporation of China, operatorul celei mai mari rețele electrice din lume, a anunțat o analiză tehnică cuprinzătoare a tuturor contractelor cu furnizorii americani de echipamente electrice, semnalând efectiv începutul decuplării tehnologice de Statele Unite.
La ora 14:17, Corporația Națională de Petrol din China, cea mai mare companie petrolieră deținută de stat din lume, a anunțat o reorganizare strategică a rutelor sale de aprovizionare la nivel global. Aceasta a marcat reactivarea „armei energetice”, prin anularea contractelor de furnizare de petrol către rafinăriile americane în valoare de 47 de miliarde de dolari anual.
Petrolul destinat anterior Coastei de Est a SUA a fost redirecționat către India, Brazilia, Africa de Sud și alți parteneri din Sudul Global, declanșând o creștere de 23% a prețurilor petrolului într-o singură sesiune de tranzacționare.
Mai important, mesajul strategic era inconfundabil: China poate sufoca energic Statele Unite fără a trage un singur foc de armă.
Într-o altă mișcare, China Ocean Shipping Company (COSCO), care controlează aproximativ 40% din capacitatea maritimă globală, a implementat ceea ce a numit „optimizarea rutelor operaționale”. Navele chineze au început să evite porturile americane precum Long Beach, Los Angeles, New York și Miami.
Aceste porturi puternic dependente de logistica maritimă chineză au pierdut brusc 35% din traficul lor obișnuit de containere, provocând un șoc sever corporațiilor mari precum Walmart, Amazon și Target, ale căror lanțuri de aprovizionare s-au prăbușit parțial în câteva ore.
Ceea ce a ieșit cel mai în evidență a fost sincronizarea momentului acestor măsuri, creând un efect în cascadă care a amplificat exponențial impactul lor economic. Aceasta nu a fost o escaladare treptată, ci un șoc sistemic menit să împiedice capacitatea Americii de a răspunde.
Înainte ca Washingtonul să poată absorbi complet lovitura, China a activat o altă pârghie: mobilizarea Sudului Global. Pe 4 ianuarie, la ora 16:22, ministrul chinez de externe Wang Yi a oferit Braziliei, Indiei, Africii de Sud, Iranului, Turciei, Indoneziei și altor 23 de țări condiții comerciale preferențiale imediate, condiționate de refuzul lor public de a recunoaște orice guvern venezuelean instalat prin sprijin sau intervenție din partea SUA.
În mai puțin de 24 de ore, 19 țări au acceptat oferta, conduse de Brazilia, urmate de India, Africa de Sud și Mexic. Conceptul unei „lumi multipolare funcționale” a devenit astfel o realitate concretă.
China a reușit să formeze instantaneu o coaliție anti-SUA prin utilizarea stimulentelor economice.
„Lovitura finală” a venit pe 5 ianuarie, când Beijingul a activat arma financiară. Sistemul de plăți interbancare transfrontaliere (CIPS) din China a anunțat o extindere a capacității sale operaționale de a procesa orice tranzacție internațională care urmărește să ocolească sistemul SWIFT controlat de SUA.
Astfel, China a oferit lumii o alternativă completă și eficientă la sistemul financiar occidental. Orice stat, companie sau bancă care dorește să desfășoare activități comerciale fără a se baza pe infrastructura financiară a SUA poate utiliza acum sistemul chinezesc, care este cu 97% mai rapid și mai ieftin.
Răspunsul a fost imediat și copleșitor: în primele 48 de ore, au fost procesate tranzacții în valoare totală de 89 de miliarde de dolari, iar băncile centrale din 34 de țări au deschis conturi operaționale în cadrul sistemului chinez – accelerând dedolarizarea uneia dintre sursele cheie de finanțare ale Statelor Unite.
Pe frontul tehnologic, China, care controlează 60% din producția globală de pământuri rare, vitale pentru fabricarea semiconductorilor și a componentelor electronice, a anunțat restricții temporare asupra exporturilor acestor minerale către orice țară care a sprijinit răpirea președintelui Nicolás Maduro.
Această decizie a alarmat giganți tehnologici americani precum Apple, Microsoft, Google și Intel, ale căror sisteme de producție s-ar putea confrunta cu perturbări severe în câteva săptămâni.
Fiecare mișcare chineză lovește direct inima economică a imperiului american.
„Ce a făcut China pentru Venezuela?”, se întreabă deopotrivă aliații și adversarii. Răspunsul este acum clar: fără a declara război, China acționează, influențează și impune noi realități.
Notă* – Kurt Grötsch este un academician și cercetător german, doctor în filosofie la Universitatea din Nürnberg, MBA la Madrid, profesor și lector la universități europene și internaționale. Specialist în cultură, comunicare și industrii creative; fondator al mai multor instituții culturale; vicepreședinte al „Catedrei China” și ambasador al Universității Minzu din China.
