În spatele gardurilor negre de fier ale bazei militare Camp Kengun, soldați japonezi se antrenează zilnic sub privirile tot mai îngrijorate ale locuitorilor din Kumamoto, în vestul Japoniei. Baza militară, aflată într-o zonă strategică, devine rapid un punct-cheie al pregătirilor Japoniei pentru un posibil conflict regional, iar o parte dintre operațiuni urmează să fie mutate în subteran, pentru a asigura funcționarea în cazul unui atac, notează The Telegraph.
Camp Kengun găzduiește unele dintre cele mai avansate sisteme de armament ale Japoniei, iar în ultimele săptămâni aici au fost relocate și alte capacități militare importante. Decizia face parte din strategia de securitate promovată de premierul Sanae Takaichi, supranumită „Doamna de Fier”, care a plasat apărarea națională în centrul agendei politice, în contextul alegerilor anticipate de duminică.
Mutarea unor operațiuni militare sub pământ va fi finanțată dintr-un buget de aproximativ 33,7 miliarde de yeni alocat pentru anul 2026, însă detaliile proiectului rămân strict clasificate. Autoritățile locale avertizează că populația se confruntă, pentru prima dată după decenii, cu realitatea unui risc militar direct.
Camp Kengun este sediul forțelor japoneze din vest, responsabile de supravegherea lanțului de insule sudice care se întind până la aproximativ 110 kilometri de Taiwan. În perioada următoare, baza va găzdui și racheta Type 12, cu rază lungă de acțiune, capabilă să lovească ținte aflate la peste 600 de kilometri distanță.
Creșterea capacităților militare a reaprins o dezbatere intensă în societatea japoneză, unde militarizarea rămâne un subiect extrem de sensibil. Constituția postbelică limitează strict rolul Forțelor de Autoapărare, care pot acționa doar defensiv, într-o țară profund marcată de trauma bombardamentelor nucleare din cel de-Al Doilea Război Mondial.
Totuși, temerile legate de securitate câștigă tot mai mult teren, mai ales în rândul tinerilor, mai puțin ancorați în memoria directă a războiului. Analiștii compară această schimbare de mentalitate cu ceea ce se întâmplă în Europa, unde state precum Germania accelerează procesul de reînarmare în fața noilor amenințări globale.
Mandatul premierului Takaichi, aflată la putere de doar patru luni, a fost deja marcat de tensiuni diplomatice cu China. În noiembrie, declarația sa potrivit căreia un conflict în jurul Taiwanului ar putea duce la activarea prevederilor constituționale privind apărarea Japoniei a stârnit reacții dure la Beijing. Răspunsul Chinei a inclus măsuri economice și avertismente către cetățenii chinezi, cu posibile efecte negative asupra economiei japoneze.
Îngrijorările sunt amplificate de intensificarea activității militare chineze în jurul Taiwanului și de disputa teritorială privind insulele Senkaku, administrate de Japonia și revendicate de China. Tokyo acuză Beijingul de manevre militare tot mai agresive, inclusiv incidente recente în care avioane japoneze ar fi fost țintite de radare chinezești.
În paralel, Japonia găzduiește peste 55.000 de militari americani, ceea ce o plasează într-o poziție strategică extrem de sensibilă în cazul unui conflict regional.
Opiniile populației sunt împărțite. Unii japonezi văd întărirea apărării ca pe o formă necesară de descurajare, în timp ce alții se tem că țara ar putea deveni o țintă directă. Un sondaj recent arată că aproape jumătate dintre japonezi susțin dreptul la autoapărare, în timp ce un procent similar se opune extinderii rolului militar.
În zone precum Kumamoto sau insula Yonaguni, situată foarte aproape de Taiwan și recent militarizată, aceste temeri sunt resimțite direct. În timp ce unii localnici consideră prezența militară o garanție de securitate, alții cred că aceasta crește riscul unui atac.
Premierul Takaichi a promis majorarea cheltuielilor militare până la 2% din PIB, un obiectiv care stârnește îngrijorări legate de posibile creșteri de taxe, într-un context economic deja dificil, marcat de inflație și scumpirea costului vieții.
Dezbaterea privind securitatea Japoniei și relația sa cu China intră astfel într-o nouă etapă, una care ar putea defini poziția țării în regiune pentru următorii ani.













