Șeful poliției din Paris cere amânarea concertului „Solidarité Congo”, programat pe 7 aprilie. Acesta consideră că evenimentul, care ar trebui să aibă loc la Accor Arena din Paris, nu poate avea loc la această dată „având în vedere riscurile de perturbare a ordinii publice”. 7 aprilie este de fapt Ziua Internațională de Comemorare ale victimelor Genocidului Tutsi din Rwanda.
Data este considerată prea riscantă. Prefectul de poliție din Paris, Laurent Nuñez, le-a cerut joi organizatorilor concertului „Solidarité Congo” să-l amâne la o altă dată, avertizând că, în caz contrar, îl va interzice.
Asociațiile din Rwanda cer de câteva săptămâni amânarea acestui concert de la Accor Arena în beneficiul copiilor victime ale conflictului din estul Republicii Democrate Congo (RDC), având în vedere evenimentul simbolic din 7 aprilie.
Într-o scrisoare din 10 martie, dar făcută publică abia marți, Municipiul Paris i-a cerut prefectului să interzică acest concert pe 7 aprilie. Cu o zi înainte, organizatorii anunțaseră continuarea acestui „eveniment esențial” la care sunt așteptate nume mari din rap precum Gims, Youssoupha și Gazo.
Timp de treizeci de ani, estul RDC, o regiune bogată în resurse naturale și învecinată cu Rwanda, a fost devastată de violențe mortale care au implicat o multitudine de grupuri armate și anumite țări învecinate. Această violență s-a intensificat recent datorită ofensivei desfășurate de gruparea armată Mouvement du 23 mars, susținută de trupele ruandeze. Potrivit ONU, peste 100.000 de oameni au fugit din zonă în ultimele trei luni. Acest conflict își are rădăcinile în genocidul Tutsi din 1994.
Genocidul din Rwanda a fost o crimă împotriva umanității, în care au fost masacrați între 800.000 – 1 milion de etnici Tutsi și etnici Hutu. Genocidul a fost săvârșit într-o perioadă de 100 de zile (7 aprilie – mijlocul lui iulie 1994) de către două miliții hutu, Interahamwe și Impuzamugambi, în urma revoltei populației hutu împotriva etniei tutsi.
Genocidul s-a putut întâmpla și din cauza pasivității comunității internaționale, deși în acel moment în Rwanda era staționată o misiune de pace (UNAMIR), sub egida Națiunilor Unite. Masacrarea etnicilor tutsi s-a declanșat după ce la 6 aprilie 1994, avionul în care se afla președintele Rwandei din acel moment, Juvénal Habyarimana, și președintele Burundi-ului, ambii etnici hutu, s-a prăbușit în condiții neelucidate, lângă capitala Kigali.
Deși vorbesc aceeași limbă, împart același pământ și respectă aceleași tradiții, conflictul etnic dintre Hutu și Tutsi nu reprezintă ceva nou. Au existat mereu dezacorduri între majoritarii Hutu și minoritarii Tutsi, animozitatea dintre aceștia crescând foarte mult în perioada colonială. Etnia Tutsi a reprezentat clasa conducătoare, regii și conducătorii provenind din această etnie, în timp ce Hutu erau agricultori. Coloniștii belgieni au considerat etnia tutsi ca fiind superioară celorlalte două dându-le acestora slujbe mai bune și asigurându-le o educație mai avansată. Acțiunea din 1935 prin care autoritățile belgiene au introdus cărți de identitate care clasificau populația în Hutu, Tutsi și Twa nu a făcut decât să alimenteze conflictul etnic existent.
