Am tot auzit în ultimul deceniu că în România se experimentează soluții de controlare a clasei politice prin Justiție și servicii. Experiment care ar urma să fie extins în alte țări.
Lidera opoziției din Franța, Marine Le Pen, a fost scoasă de pe scena politică, prin hotărâre judecătorească. În concret, a fost condamnată pentru că, atunci când era europarlamentar a angajat consilieri care, pe banii Parlamentului European, munceau la partid. Și nu doar ea, ci și ceilalți europarlamentari ai partidului său, Ressemblement National.
Prima întrebare este dacă vedem o legătură între eliminarea din cursa prezidențială a lui Călin Georgescu în România și a lui Le Pen în Franța. Da și nu. Ambii sunt reprezentanți ai aceluiași curent, numit de unii suveranist și de alții extremist, dar Călin Georgescu a fost eliminat fără a avea la bază o hotărâre judecătorească. Măcar, în Franța s-au păstrat aparențele de democrație. Doar judecătorul ar trebui să poată limita drepturile electorale.
A doua întrebare apare în legătură cu Justiția și dacă mai este ea independentă de politic. Dosarul lui Le Pen a început în 2015, dar a fost finalizat zece ani mai târziu, când aceasta era pe primul loc în sondaje. Chiar este nevoie de zece ani pentru a proba că niște consilieri au muncit la partid, nu la parlament? Nu cumva dosarul a fost ținut în sertar, pentru a fi scuturat de praf când și dacă este nevoie?
Apoi, apare și întrebarea legată de dubla măsură. Premierul Franței s-a confruntat cu fix aceeași acuzație ca și Le Pen, dar în cazul lui instanța a considerat că omul nu a fost la curent cu ce făceau consilierii lui.
Sinecurismul este ceva obișnuit în administrație atât la noi, cât și în alte țări. Oameni plătiți din bani publici, să muncească la partid, la moșiile politicienilor sau să nu muncească deloc. Sinecurismul este periculos și trebuie eliminat. Poate s-a început cu Le Pen. Sau cu Dragnea, că ținem minte cum și el, ca lider de partid, a făcut pușcărie pentru două angajate ale DGASPC Teleorman munceau de fapt la PSD. Dar, Justiția s-a oprit la Dragnea, deși sunt pline sediile de partide de oameni plătiți din alte surse publice. Să vedem dacă și Justiția din Franța se oprește la Le Pen.
Curentul suveranist, naționalist, izolaționist, extremist sau pro-rus, cum vreți să-i spuneți, curentul anti-sistem, să zicem, a crescut tocmai pentru că ceva nu funcționează bine la nivelul societăților. Ceva profund. Simțim că ni se duce democrația de sub picioare. Simțim că unii au capturat statul. Simțim că ne pierdem libertatea de exprimare, chiar dacă li se întâmplă numai unora. Simțim că Justiția este folosită să facă execuții în politică și în afaceri, chiar dacă li se întâmplă numai unora. Ca nivel de trai, suntem mai bine decât acum 35 de ani. Unii mult mai bine, unii mai rău sau mult mai rău, dar pe medie, mai bine. Doar că mai contează și altceva, nu doar banii.
Revenind la Le Pen, în Franța, ca și la noi, putea fi interzis dreptul de a candida numai prin hotărâre judecătorească definitivă. A fost schimbată legea, recent, astfel încât doar pușcăria să se facă în baza hotărârii definitive, în timp ce interdicția de a candida poate fi executorie și în baza hotărârii în primă instanță. A fost schimbată legea în Franța pentru a fi scoasă Le Pen din politică? Nu știm, nu avem cum să știm. Dar contează ce cred oamenii, ce cred francezii.
Dacă oamenii vor simți că de fapt au fost pedepsiți ei, dacă vor simți că au vrut unii să îi lase fără voce, atunci curentul anti-sistem va crește. Ăsta este pericolul scoaterii unui politician popular, de pe scena politică, prin hotărâre judecătorească, pentru motive subțirele. Curentul anti-sistem crește și nici nu prea știm ce înseamnă curentul ăsta, unde ne duce. Că avem o luptă între cei care au capturat statul și curentul anti-sistem, dar statul ăla de drept, pe care îl plătim să ne apere, nici nu știm dacă mai există.
Este adevărat că, prin scoaterea din scenă a unor lideri, cei care au capturat statele câștigă timp. Că poate George Simion nu poate capitaliza tot publicul lui Călin Georgescu până în mai 2025 și Jordan Bardella, liderul tânăr, dar popular al Ressemblement National, nu poate ajunge rapid la cota de încrede a lui Marine Le Pen, ca să câștige alegerile în 2027. Poate va mai trece cu ciclu electoral cu ăștia care sunt acum. Sau poate că nu. Am văzut în România un fenoment uimitor la alegerile din 2024, sute de mii de oameni care au dat un cec în alb unui partid, POT, despre ai cărui candidați nu știau nimic. Doar pentru că au auzit că ar fi partidul lui Călin Georgescu. Și asta înainte ca Georgescu să aibă parte de opresiunea sistemului. Oamenii pot fi atât de furioși încât să voteze orice, pe oricine care nu are legătură cu ăștia care sunt acum.
Va urma o perioadă agitată, vor mai fi ani în care vom vota anti, fie anti-sistem, fie anti-izolaționiști, dar trebuie să începem să construim alte proiecte, care să îi convingă pe oameni să voteze pro.
