Vreme de secole, femeile românce au avut un statut normativ inferior, acestea fiind adesea comparate din punct de vedere politic, social și economic cu minorii și persoanele cu incapacități mentale. Evenimentele istorice și evoluțiile politice, sociale și culturale europene au creat abia în secolul al XIX-lea cadrul propice pentru afirmarea drepturilor femeilor.
În decursul secolului al XIX-lea, în contextul dezbaterilor despre libertatea religioasă, abolirea sclaviei romilor, dreptul de vot și altele, tema libertății femeilor și a drepturilor lor devine tot mai importantă în conștiința istorică modernă. Mișcarea feministă a evoluat diferit în funcție de contextul geografic, specificul național, originile intelectuale și influențele diferitelor curente politice (liberalism, conservatorism, socialism). Astfel, discursul feminist din această perioadă s-a manifestat ca o mișcare cu revendicări diverse, în special pentru dreptul de vot (ce a fost acordat progresiv în majoritatea țărilor în prima jumătate a secolului XX), îmbunătățirea condițiilor de muncă și accesul femeilor la educație.
Femei care s-au remarcat
În 1896, Adela Xenopol (foto sus) susținea dreptul femeilor la statutul de cetățean și la participarea lor în viața politică și administrativă a statului. „Când femeia cere drepturi egale în domeniul capacității, nu doar că își asigură independența economică, ci revendică dreptul de a fi cetățeană. Când femeia va pătrunde în stat și va lucra alături de tovarășii săi, va deveni evidentă diferența dintre politica pur patriotică și cea a luptei de partide“, spunea Adela Xenopol. Aceasta a fost educată în străinătate, la Paris urmând cursuri la Collège de France și a devenit una dintre primele femei care au luat parte la cursurile de la Sorbona. Între 1918 și 1923, activitățile mișcării feministe din România s-au intensificat semnificativ față de perioada premergătoare Primului Război Mondial.
O altă figură importantă a mișcării feministe a fost Calypso Botez. Licențiată în istorie și filosofie și profesoară la liceul Carmen Sylva din București, precum și președintă a Crucii Roșii din Galați, Calypso Botez a fost fondatoarea Asociației pentru emanciparea civilă și politică a femeilor românce.
În 1921, la București, a fost înființat Consiliul Național al Femeilor Românce, care aduna organizațiile feministe din țară. Calypso Botez a fost aleasă președinta Comitetului Executiv, din care făceau parte și Alexandrina Cantacuzino, Ella Negruzzi și Eugenia de Reuss-Ianculescu.
Constituția din 1938
Legea electorală adoptată în 1926 nu lămurea dreptul femeilor de a vota și le interzicea dreptul de a fi alese în Parlament. Femeile din România au obținut pentru prima dată dreptul de vot abia în 1938, acesta fiind prevăzut în Constituție.
Legea electorală permitea dreptul de vot doar celor care știau să citească și să scrie, de la vârsta de 30 de ani, iar având în vedere că majoritatea femeilor nu aveau acces la educație, doar un număr foarte mic de femei din înalta societate aveau acest drept. După instaurarea dictaturii carliste, punerea în aplicare a dreptului de vot câștigat de feministe a devenit imposibilă.
În 1946, prin Constituție se introduce dreptul de vot universal pentru populația majoră, indiferent de sex. Iar în 1948 se interzic orice forme de discriminare bazate pe sex. Recunoașterea dreptului de vot pentru femei a fost târzie și nu lipsită de conținut datorită noului regim instaurat.
După 1989, cu toate că perioada comunistă luase sfârșit, gândirea dezvoltată până atunci rămâne un impediment care își pune amprenta și asupra perioadei post-decembriste. Astfel, practici precum avortul sau contracepția, rămân încă un subiect greu de abordat. După căderea regimului comunist, avorturile au fost legalizate, iar contracepția este, teoretic, disponibilă prin sistemul de sănătate al statului.
În zilele noastre femeile încă se confruntă cu numeroase limitări nedrepte, violențe și alte greutăți, iar mișcarea feministă new-age încearcă să se lupte cu moștenirea comunistă și să facă vocea tuturor femeilor auzită și luată în considerare în lumea modernă.
