Moaștele întregi ale Sfintei Împărătese Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare, au fost aduse în pelerinaj din Veneția în România. În drumul lor către Mănăstirea Pantocrator din județul Teleorman, moaștele au poposit miercuri, 30 aprilie 2025, la Catedrala Patriarhală din București.
Sfânta Împărăteasă Elena s-a născut în jurul anului 250 în localitatea Drepanon (numită mai târziu Helenopolis), din Bitinia, într-o familie modestă. Tatăl ei era hangiu. La vârsta de 20 de ani, s-a căsătorit cu generalul roman Constantius Chlorus. Din această uniune s-a născut, în anii 273-274, la Naissus (astăzi Niș, Serbia), viitorul împărat Constantin cel Mare.
Viața Sfintei Elena a fost marcată de suferințe. A fost nevoită să se despartă de soțul ei, Constantius Chlorus, care, pentru a putea fi numit cezar (locțiitor de împărat), s-a căsătorit cu Teodora, fiica împăratului Maximian. În ciuda acestei despărțiri, Sfânta Elena și-a dedicat viața creșterii și educării fiului său, Constantin, influențând profund viitoarea sa susținere a Bisericii.
În anul 306, după moartea lui Constantius Chlorus la York, Constantin a fost proclamat cezar în Apus și a adus-o pe mama sa la reședința imperială din Trier. După victoria împotriva lui Maxențiu în anul 312, Sfânta Elena a primit titlul de Nobilissima Femina. După înfrângerea lui Licinius, în anul 324, a fost numită Augusta, alături de Fausta, soția lui Constantin.
Cel mai important moment din viața sa a fost pelerinajul în Țara Sfântă, realizat în anul 326, la scurt timp după Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325). Potrivit istoricului Teofan Mărturisitorul, împăratul Constantin a trimis-o la Ierusalim cu misiunea de a descoperi Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul. Însoțită de episcopul Macarie, Sfânta Elena a demolat templul păgân ridicat de împăratul Hadrian în acel loc și, printr-o minune, a descoperit Crucea Domnului.
Potrivit Sinaxarului din 21 mai, Crucea adevărată a fost identificată prin învierea unui mort, peste care au fost așezate, pe rând, cele trei cruci descoperite. Când a fost pusă Crucea Mântuitorului, mortul a înviat, confirmând astfel autenticitatea acesteia.
O parte din lemnul Sfintei Cruci și câteva piroane au fost luate de Sfânta Elena la Nicomidia, iar cealaltă parte a fost lăsată episcopului Macarie, pentru a fi venerată în Ierusalim. Pe locurile sfinte descoperite, Elena a ridicat mai multe biserici: la Mormântul Domnului (Biserica Sfântului Mormânt, numită Noul Ierusalim), la Betleem, la Muntele Măslinilor și în Ghetsimani – unde a construit un lăcaș închinat Maicii Domnului.
Sfânta Elena a trecut la Domnul în anul 329 sau 330 (alte surse indică 336), probabil la Nicomidia, la vârsta de 79 sau 80 de ani. A fost înmormântată inițial la Roma, într-un mausoleu ridicat de Constantin cel Mare pe Via Labicana. Mai târziu, osemintele sale au fost mutate la Constantinopol și depuse în Biserica Sfinților Apostoli.
Sarcofagul din porfir roșu, cu ornamente militare, în care a fost depus trupul sfintei, se află în prezent la Vatican, în Muzeele Vaticanului. Unele ipoteze susțin că sarcofagul fusese inițial destinat împăratului Constantin sau tatălui său.
După cucerirea Constantinopolului de către cruciații apuseni (1204), cea mai mare parte a moaștelor Sfintei Elena a fost transferată la Veneția. Ele se păstrează și astăzi în Biserica romano-catolică Santa Elena. Timp de opt secole, moaștele nu au mai fost scoase în pelerinaj. Abia în 2017 au fost duse spre cinstire în Atena, Grecia devenind astfel prima țară ortodoxă care a primit această binecuvântare.
Acum, prin voia lui Dumnezeu, România este a doua țară ortodoxă în care sunt aduse spre închinare moaștele întregi ale Sfintei Împărătese Elena. Ele vor fi găzduite la Mănăstirea Pantocrator, din Episcopia Alexandriei și Teleormanului, în perioada 30 aprilie – 8 mai 2025. În același lăcaș se află și un fragment din moaștele Sfintei Mironosițe Maria Magdalena.
