Eforturile privind gestionarea urgenței climatice globale duc la o cerere crescută de tehnologie în domeniul energiei regenerabile, inclusiv vehicule electrice și bateriile necesare pentru a le alimenta, în special în emisfera nordică a globului. Africa este una dintre noile frontiere într-o cursă pentru metalele bateriilor, iar litiul – denumit uneori „aur alb” – este unul dintre cele mai căutate minerale.
Republica Democrată Congo găzduiește ceea ce unii consideră a fi cel mai mare zăcământ de litiu din lume.
Cele 6,6 milioane de tone de litiu din pământul din jurul orașului îndepărtat Manono ar putea să-i transforme averea economică și să-l plaseze în fruntea revoluției energetice verzi.
Proiectul Manono
Există două asociații mixte principale care se întrec pentru a fi primele care scot litiul din pământ la Manono.
Aceste asociații mixte (grupuri de companii care lucrează împreună) includ două companii miniere cotate la bursă – AVZ Minerals Ltd., cu sediul în Australia și Tantalex Lithium Resources, care este tranzacționată la bursele din Canada, SUA și Germania.
New Lines Magazine a descoperit că aceste asociații mixte au părăsit majoritatea comunității la linia de start a cursei. Documentele esențiale, obligatorii din punct de vedere legal, care evaluează impactul minelor propuse asupra comunității locale și asupra mediului fie erau absente, fie nu erau disponibile publicului, fie erau sub cele mai bune practici internaționale pentru minerit responsabil și durabil. În timp ce consumatorii sunt încurajați să investească în tranziția energetică alimentată cu litiu, boom-ul litiului din Manono – ca și în atâtea alte națiuni producătoare bogate în resurse și sărace în energie – pare gata să îmbogățească câteva persoane alese, abandonând în același timp comunitatea locală.
Recent, compania AVZ Minerals a câștigat din punct de vedere legal disputa, urmând să poarte discuții preliminare cu asociați din Statele Unite, cu scopul de a atrage mai multe fonduri.
Minerii “artizanali”
Vehiculele electrice, computerele și smartphone-urile pot fi simboluri ale lumii moderne, dar bateriile lor reîncărcabile sunt alimentate frecvent cu cobalt extras de muncitorii care lucrează în condiții asemănătoare sclavilor în Republica Democratică Congo.
Deși RDC are mai multe rezerve de cobalt decât restul planetei la un loc, nu există un lanț de aprovizionare „curat” de cobalt din țară. În noua sa carte, “Cobalt Red”, Siddharth Kara scrie că o mare parte din cobaltul RDC este extras de așa-numiții mineri „artizanali” – lucrători independenți care fac muncă extrem de periculoasă pentru echivalentul a doar câțiva dolari pe zi.
„Nu ar trebui să facem tranziția către utilizarea vehiculelor electrice în detrimentul oamenilor și al mediului dintr-unul dintre cele mai defavorizate și sărace colțuri ale lumii”, spune Kara. „Partea de jos a lanțului de aprovizionare, de unde provine aproape tot cobaltul din lume, este un spectacol de groază”.
Decesele se întâmplă și ele cu regularitate, dar doar victimele în masă par să se filtreze în media locală limitată, cum ar fi Radio Okapi, finanțat de ONU. Treisprezece mineri de cobalt au fost uciși în septembrie 2015, când un tunel de pământ s-a prăbușit în Mabaya, lângă granița cu Zambia. În urmă cu doi ani, 16 săpători au fost uciși de alunecări de teren în Kawama, urmate luni mai târziu de moartea a 15 săpători într-un incendiu subteran în Kolwezi.
Exploatarea copiilor
Nimeni nu știe cu exactitate câți copii lucrează în industria minieră din Congo. UNICEF a estimat în 2012 că 40.000 de băieți și fete fac acest lucru în sudul țării. Un studiu din 2007, finanțat de Agenția S.U.A. pentru Dezvoltare Internațională, a constatat că 4.000 de copii au lucrat numai în site-urile miniere din Kolwezi.
Deși oficialii și cercetătorii recunosc problema muncii copiilor, aceasta rămâne un subiect sensibil. Copiii lucrează nu doar în minele subterane, încălcând codul minier al Congo-ului, ci și la marginea comerțului cu cobalt.
Creșterea bruscă a cererii
Această creștere a fost determinată în mare parte de vehiculele electrice. Fiecare mare producător auto se grăbește să-și scoată pe piață mașina alimentată cu baterii. Fabrica de baterii Tesla de 5 miliarde de dolari din Nevada, cunoscută sub numele de Gigafactory, crește producția. LG Chem produce baterii pentru General Motors la o fabrică din Olanda, Michigan. Compania chineză BYD lucrează la noi fabrici uriașe de baterii în China și Brazilia.
În timp ce bateria unui smartphone poate conține cinci până la 10 grame de cobalt rafinat, o singură baterie de mașină electrică poate conține până la 15.000 de grame.
Tesla Gigafactory în Nevada:
Poluarea și efectele sale
În Lubumbashi, un alt centru al industriei miniere din Congo, la 180 de mile de Kolwezi, medicii au început să dezlege ceea ce a fost mult timp un mister în spatele unei serii de probleme de sănătate pentru locuitorii locali.
Descoperirile lor indică industria minieră ca fiind problema.
Acești medici de la Universitatea din Lubumbashi știu deja că minerii și rezidenții sunt expuși la metale la niveluri de multe ori mai mari decât ceea ce este considerat sigur.
Studiile actuale analizează afecțiunile tiroidei și problemele de respirație. Dar medicii sunt cel mai preocupați de posibilele conexiuni cu malformațiile congenitale. Un studiu publicat de medicii universității în 2012 a găsit dovezi preliminare ale unui risc crescut ca un copil să se nască cu un defect congenital vizibil dacă tatăl a lucrat în industria minieră din Congo.
Așadar, având în vedere contextul politic și social în care se petrec exploatările miniere din Congo, am putea să ne punem o serie de întrebări, printre care și “Oare mașinile electrice sunt sau nu mai blânde cu mediul?”.
